Clasificarea tulburarilor de limbaj

                                                              Tulburările de limbaj

 

       Categoria tulburărilor de limbaj cuprinde comunicarea verbală cât şi cea nonverbală, adică toate deficienţele de înţelegere şi exprimare orală, de scriere şi citire, de mimică şi gestică. Prin tulburările limbajului înţelegem toate abaterile de la limbajul normal. Este necesară cunoaşterea diferitelor categorii de tulburări ale limbajului, atât pentru precizarea unui diagnostic diferenţial, cât şi pentru conturarea unui program de terapie recuperatorie adecvat tulburării, vârstei, personalităţii logopatului. Tulburările de limbaj pot apărea atât pe fondul intelectului normal, cât şi la deficienţii mintal sau senzorial, cu deosebirea că la cei din urmă ele sunt mai frecvente şi mai profunde.


   Clasificarea tulburărilor de limbaj:

  1) Tulburări de pronunţie sau articulaţie:

- dislalia,

- rinolalia,

- disartria.

  2) Tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii:

- bâlbâiala,

- logonevroza,

- tahilalia,

- bradilalia,

- aftongia,

- tulburări pe bază de coree,

- tumultus sermonis.

3) Tulburări de voce:

- afonia,

- disfonia,

- fonastenia,

- pseudofonoastenia,

- mutaţia patologică.

4) Tulburări ale limbajului citit-scris:

- alexia,

- dislexia,

- agrafia,

- disgrafia,

- disortografia.

5) Tulburări polimorfe de limbaj:

- alalia,

- afazia.

6) Tulburări de dezvoltare a limbajului:

- mutism psihogen (care poate fi electiv sau voluntar),

- întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii,

- disfuncţiile verbale de tip Kanner,

- disfuncţiile verbale din sindroamele handicapului de intelect.

7) Tulburări ale limbajului bazat pe disfuncţiile psihice:

- dislogia,

- ecolalia,

- jargonofazia,

- bradifazia.

 

   Clasificarea tulburărilor de limbaj ţine cont de mai multe criterii în acelaşi timp:

1) Criteriul anatomo-fiziologic:

  - tulburări ale analizatorului verbomotor,

  - tulburări centrale sau periferice,

  - tulburări organice sau funcţionale.

2) Criteriul structurii lingvistice afectate:

  - tulburări ale structurii fonetico-fonematice,

  - tulburări complexe lexico-gramaticale,

3) Criteriul periodizării în funcţie de apariţia tulburărilor de limbaj:

  - perioada preverbală (până la 2 ani),

  - perioada de dezvoltare a vorbirii (2-6 ani),

  - perioada verbală (peste 6 ani).

4) Criteriul psihologic:

  - gradul de dezvoltare a funcţiei comunicative a limbajului,

  - devieri de conduită şi tulburări de personalitate.

5) Criteriul simptomatologic

6) Criteriul etiologic:

A) - cauze care acţionează în perioada prenatală (prenatale, în timpul sarcinii):

- intoxicaţii şi infecţii,

- boli infecţioase ale gravidei,

- incompatibilitatea factorului RH,

- carenţele nutritive,

- traumele mecanice, care lezează fizic organismul fătului,

- traumele psihice suferite de gravidă, spaime, care îşi pun amprenta asupra dezvoltării funcţionale a fătului,

B) - cauze care acţionează la naştere (perinatale):

- naşterile grele şi prelungite, care pot provoca leziuni ale sistemului nervos central,

- asfixiile, ce pot determina hemoragii la nivelul scoarţei cerebrale,

- diferite traume fizice, cum ar fi lovirea capului de oasele pelviene, accidente mecanice.

C) - cauze care acţionează după naştere (postnatale), acestea alcătuiesc grupa cea mai mare:

a) – cauze organice (de natură centrală sau periferică): diferite traumatisme mecanice care influenţează negativ dezvoltarea SNC sau afectează auzul sau organele fonoarticulatorii, infecţii sau intoxicaţii cu substanţe chimice, medicamentoase, cu alcool, unele boli ale copilăriei ca meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul s.a. pot determina tulburări de limbaj atât pe cale centrală, cât şi periferică.

b) – cauze funcţionale  - produc tulburări care privesc atât sfera senzorială (receptoare), cât şi cea motorie (efectoare) şi pot afecta oricare din componentele pronunţării (expiraţie, fonaţie, articulaţie)

c) – cauze psiho-neurologice – influenţează mai cu seamă pe acei subiecţi care congenital au o construcţie anatomo-fiziologică fragilă sau cu tendinţe patologice (subiecţii cu deficienţă mintală, la cei cu tulburări de memorie şi de atenţie, la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice).

d) – cauze psiho-sociale:

- unele metode greşite în educaţie (iatrogeniile şi didactogeniile);

- slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie;

- încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzamentul adulţilor, ce duc la formarea unor obişnuinţe deficitare;

- imitarea unor modele cu o vorbire incorectă în perioada constituirii limbajului;

- trăirea unor stări conflictuale, stresante, suprasolicitările.