Călcând pe aceste nemărginite şi minunate meleaguri ale logopediei, am învăţat din proprie experienţă cum această profesie are pe de o parte un pronunţat caracter ştiinţific, cu valenţe pluridisciplinare şi cum o pregătire teoretică temeinică se aplică în experienţa practică, în care este nevoie şi de multe alte caracteristici, în primul rând dragoste pentru copii, dăruire şi plăcere pentru munca cu aceştia, răbdare, empatie, în lipsa cărora nu se poate desfăşura activitatea şi mai ales nu se pot obţine rezultate favorabile într-un domeniu atât de sensibil.
Spun aceste lucruri deoarece am constat, chiar de la primele şedinţe logopedice din practica mea, în cadrul începutului de activitate terapeutică, cum unul dintre copilaşii de numai 5 ani, deosebit de inteligent, ocolea să pronunţe cuvintele care conţineau consoana pe care acesta nu reuşea să o pronunţe corect, tocmai din cauza faptului că nereuşita aceasta îl supunea la o presiune psihică covârşitoare, preferând să nu rostească sunetul afectat, decât să o facă intr-un mod eronat.
În afara faptului că am fost impresionată de sensibilitatea acestui micuţ pacient, am realizat faptul că, în timp, această tulburare de limbaj se poate transforma într-un handicap social, inadaptare, agresivitate, evitarea comunicării, şi bineînţeles, nedoritul eşec şcolar, lucruri pe care doar le citisem până atunci, în lucrările din domeniu ale specialiştilor în logopedie, cărora le mulţumim toţi cei care vrem să prevenim şi să tratăm tulburările de limbaj. Am văzut cum terapia specific logopedică (de corectare propriu-zisă a tulburării de limbaj) se împleteşte cu psihoterapia, în sensul înlăturării negativismului faţă de vorbire, crearea încrederii în posibilităţile corectării, acestea abordând un comportament blând şi încurajator faţă de copil, dar şi cu multe alte discipline, de unde şi caracterul pluridisciplinar şi interdisciplinar al logopediei. Am constatat şi faptul că fiecare subiect trebuie tratat în funcţie de caracteristicile psihoindividuale pe care le deţine, astfel, pentru fiecare logopat elaborez proiecte terapeutice diferenţiate şi individualizate. De altfel, şi în procesele de evaluare iniţială şi finală trebuiesc împletite tehnicile din domeniile logopediei cu cele din domeniul psihologiei.
Mulţumesc pentru încurajări şi sprijin constant domnului Profesor Universitar Dr. Doru–Vlad Popovici, cel care m-a îndrumat spre această profesie care oferă imense satisfacţii profesionale şi sufleteşti şi familiei Păun Alexandru si Irina, în a căror grădiniţă am început să profesez.