Ce este logopedia?
Logopedia este o disciplină psihopedagogică având un caracter teoretic determinat de necesitatea de a elucida problemele complexe de natură psihologică, pedagogică, sociologică şi medicală ale limbajului, precum şi un pronunţat caracter practic, vizând corectarea tulburărilor de limbaj, optimizarea inţelegerii şi comunicării.
Etimologic, cuvântul logopedie provine din limba greacă, logos însemnând cuvânt, vorbă, iar paideia educare.
Logopedia, ştiinţă pluri şi interdisciplinară
Multiplele condiţionări ale logopediei cu alte ştiinţe sunt impuse de activitatea practică, pentru succesul căreia este nevoie de colaborarea intre logopezi, psihopedagogi, medici şi lingvişti. E. Fröschels vede în logoped specialistul care posedă cunoştinţe din domeniile psihologiei, în primul rând al psihologiei copilului, psihoterapiei, psihopatologiei, foniartriei, foneticii, psihodiagnozei, laringologiei, rinologiei.
Psihologia copilului este de un real folos logopediei, prin cunoaşterea etapelor de dezvoltare şi manifestare psiho-comportamentale, prin enunţarea posibilităţilor de evoluţie în raport de condiţiile instructiv-educative şi de capacităţile interne a fiecărei persoane. Aceste cunoştinţe sunt întregite de prin dinamica şi mecanismele dezvoltării, în cazul diferitelor deficienţe psihice de care se ocupa psihopedagogia speciala. Psihologia generala face posibilă cunoaşterea mecanismelor de dezvoltare a limbajului, a funcţiilor sale şi a rolului acestora în viaţa psihică. Cunoştinţele din medicină, dar mai ales cele din psihologia medicală, psihopatologie, foniartrie, laringologie, psihiatrie, neurologie, creează un tablou complex al înţelegerii alterării psihice, al patologiei organelor fonatoare şi al implicaţiilor acestora asupra formării şi evoluţiei limbajului. La rândul său, logopedia pune la dispoziţia acestor ştiinţe o serie de date de un interes deosebit pentru înţelegerea etiologiei şi simptomatologiei tulburărilor de limbaj, a mecanismelor şi dinamicii formării vorbirii corecte sub influenţa acţiunii educative, a rolului jucat de emisia–recepţia vorbirii pentru dezvoltarea psihică a fiecărei persoane şi pentru adaptarea sa la mediul social.
Tot mai mulţi specialişti recunosc necesitatea şi avantajele acţiunii în echipă a logopediei cu alte ştiinţe atât pe plan toretic cît şi practic şi evidenţiază problematica specifică fiecărui domeniu. Limbajul nu poate şi nu trebuie privit izolat, ci în strânsă corelaţie cu ansamblul manifestărilor psihice, integrat în fenomenele psiho-comportamentale pe care le influenţează şi de care este influenţat.